Concluzii necesare după Gala Gopo

O concluzie foarte stânjenitoare pentru toți este că Viorica Vodă a mințit pe scena Teatrului Național București

Pentru copiii mei, ca să știe cum să reacționeze dacă sunt hărțuiți. 

Acum, că a trecut ceva timp de la Gala Premiilor Gopo și momentul creat de Viorica Vodă pe scena Teatrului Național București, e timpul să se decanteze niște concluzii.

O concluzie foarte stânjenitoare pentru toți este că Viorica Vodă a mințit pe scena Teatrului Național București 

În replica ei pe care au preluat-o a doua zi toate ziarele, cu litere de o șchioapă: „Am făcut psihoterapie ani de zile pentru hărțuirea sexuală din sistem” există cel puțin o minciună. Așa cum avea să reiasă chiar din declarațiile ulterioare ale Vioricăi Vodă, ea nu a făcut ani de psihoterapie,¹ ci doar o zi (24 de ore ) de “un ceva” nu foarte bine definit care a dus la un spectacol de confesiuni. ² Deci 24 de ore, o zi, au devenit pentru Viorica Vodă „ani de psihoterapie”, iar V.V. a rostit această minciună fără să clipească! 

Nu știu ce fel de profil psihologic au persoanele care pot minți 1000 de oameni în față și alte zeci de mii din fața ecranelor chiar și atunci când știu că există cel puțin o persoană de față care știe că ele mint. În cazul Vioricăi Vodă, în sala pe care o mințea cu nonșalanță se afla chiar fata ei, propria ei fiică, care știa despre mama sa că nici vorbă să fi făcut anii ăia de psihoterapie.

Mintea mea nu pricepe cum poate o persoană să facă așa ceva! Cum să ții un discurs pentru fata ta de 20 de ani pe care ai invitat-o în sală, un discurs cu dedicație specială pentru ea și fetele de o vârstă cu ea, mințind-o grosolan pe fata ta în față, obligând-o pe fata ta să stea în public pe un scaun și să-ți accepte minciuna ca pe un adevăr, fără să se poată ridica și să îți spună: „Minți, mamă, nu ai făcut ani de psihoterapie! Nu te mai folosi de mine!”. Pentru mine este de neconceput ca o mamă să fie capabilă de așa ceva față de propria fiică (!) într-un discurs despre hărțuire sexuală!  Halucinant! Un abuz de putere incredibil față de propriul copil.  

Viorica Vodă NU a fost hărțuită sexual în timpul filmărilor la Filantropica

O altă concluzie, la fel de stânjenitoare, este că Viorica Vodă nu a fost hărțuită sexual în timpul filmărilor la Filantropica. Viorica Vodă a admis senină acest adevăr într-un interviu la postul TV Digi 24, în data de 7 mai.³ Interviul i-a fost luat după ce apăruse deja dreptul meu la replică din cultura la dubă și articolul De ce în care îi ceream să clarifice ce a vrut să spună cu replica ei și să spună cine anume a confundat-o cu mine.

Și atunci, te întrebi,  de ce a trebuit V.V. să spună că fata ei are acum vârsta filmului Filantropica (20 de ani) cum tot atât avea și ea atunci, la filmare (20 de ani)?! De ce a trebuit să facă o asemenea paralelă între vârsta fetei, a ei și a filmului Filantropica când de fapt nu fusese hărțuită la filmările de la Filantropica?!⁴ O paralelă făcută fără să se gândească la consecințele propriilor cuvinte!⁵ De ce?!

Rămane un singur motiv, același pentru care a mințit despre anii de psihoterapie: era mai emoționant, povestea era mai „bună” astfel. „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!”⁶

Responsabilitatea persoanelor publice care decid să vorbească în fața societății despre hărțuire

Am fost invitată la ProFm, pe 13 mai, și am vorbit despre responsabilitatea persoanelor publice care decid să vorbească în fața societății despre hărțuire.

Dat fiind că mesajul lor ajunge la atâția oameni, acestea au obligația morală față de societatea căreia li se adresează să dea nume și să spună concret în ce anume a constat hărțuirea. Abia o atare atitudine înseamnă curaj, asumare, și doar așa un hărțuitor poate fi pedepsit conform legii, atunci când chiar e cazul, curățind sistemul și ajutând societatea să se maturizeze. În caz contrar, victimele care urmăresc discuțiile din spațiul public înțeleg că nici măcar o persoană publică nu poate spune numele hărțuitorilor pentru că îi e frică de procese, pentru că nu ar câștiga aceste procese, pentru că nu avem legislație și alte neadevăruri rostite ca o sentință zilele astea.⁷

Ce poate fi mai dăunator pentru societate decât să se livreze continuu acest mesaj fals victimelor reale ale hărțuirilor?! Iar dacă acea persoană publică mai și minte în  legătură cu acest subiect, atunci se obține un dezastru greu cuantificabil azi pentru credibilitatea victimelor trecute și viitoare. La fel de important pentru un discurs public este, pe lângă a da nume, să se spună și în ce anume, concret, a constat hărțuirea pentru ca societatea să afle care sunt limitele între a fi curtenitor și a hărțui, între a face o glumă proastă și a agresa etc. 

În ultima lună de zile a devenit evident că nu e suficient să presupunem că toți știu ce înseamnă hărțuire când unii nu știu nici care este diferența între „ani de zile” și ”24 de ore”. Întotdeauna sunt necesare clarificări,  mai puțin atunci când persoana care afirmă că a fost hărțuită/abuzată se află în calitate de client, în cabinetul unui psihoterapeut sau psiholog clinician.⁸

Presa trece mult prea ușor peste decredibilizarea discursului despre hărțuire

Presa trece mult prea ușor peste decredibilizarea discursului despre hărțuire, în general, produsă de discursul lui V.V, în particular; presa pare să nu înteleagă că există o responsabilitate uriașă a tuturor față de victimele reale ale hărțuirilor.

Nu poți arunca în derizoriu, în bârfă, în mahala, un asemenea subiect, așa cum nu ai voie să minți în discursul public și să îți pui globulețe roșii în brăduțul traumelor personale doar pentru a-ți face mai strălucitoare aura de victimă. Aceste două atitudini nu fac decât să le condamne la tăcere pe victimele unor abuzuri grave, pentru că li s-a spus continuu în aceste zile că nu poți da numele abuzatorului deoarece e o bătaie de cap dacă faci așa ceva. Dacă totuși se hotărăsc să vorbească, victimele vor fi supuse acum și riscului unor remarci de genul: „Nu cumva faci și tu ca Viorica Vodă?!”.

Bănuiesc că inclusiv presa poate fi atrasă într-un proces pentru că presa are și datoria de a verifica informațiile publicate din mai multe surse.⁹ Sigur că există riscuri, dar acestea trebuiesc asumate și puse în balanță astfel încât efectul informației publicate să nu dăuneze societății in ansamblu ei și altor victime ale abuzului, în special.

Hărțuirea nu este doar sexuală. Există și hărțuire morală la locul de muncă sau în comunitatea din care facem parte

Se vorbește deseori de bullying-ul din școli, dar în societatea noastră e trecută sub tăcere hărțuirea morală de la locul de muncă, abuzul acesta trebuind să fie îndurat cu stoicism. Să vedem însă ce înseamnă acest gen de hărțuire, care este portretul unui bully și cine este cel mai probabil supus acestui gen de hărțuire. 

“Hărțuirea, în termeni generali, este o conduită ori un comportament nedorit/ă, afectând demnitatea femeilor și a bărbaților la locul de muncă. Ea poate fi legată de vârsta, sexul, rasa, dizabilitatea, religia, orientarea sexuală, naționalitatea sau orice altă caracteristică personală a individului și, totodată, hărțuirea poate fi persistentă sau poate fi un incident izolat.

Bullyingul poate fi caracterizat ca un comportament ofensator/jignitor, intimidant, răuvoitor sau insultător; el poate fi caracterizat ca un abuz de putere sau ca o întrebuințare greșită a puterii, prin mijloacele destinate să îl submineze, să îl umilească, să îl denigreze sau să îl rănească pe cel care este ținta.

Cine sunt țintele bullyingului la locul de muncă?

Potrivit experților, cel mai adesea, următoarele persoane sunt țintele agresorilor:

Angajații competenți - […] un bully te poate lua în vizor deoarece se simte inferior sau deoarece se îngrijorează că munca sa este pusă într-un con de umbră de munca depusă de tine.

Angajații care sunt populari sau plăcuți de ceilalți - […] sunt cei mai vulnerabili când vorbim despre bullyingul la locul de muncă.

Angajații care sunt oameni buni - […] Un bully vrea să dețină controlul și să tragă toate sforile, așa că este posibil să devii o țintă dacă ești genul de angajat care lucrează bine în echipă. 

Angajații care sunt vulnerabili și care nu vor să intre în confruntări”¹⁰

Hărțuirea morală este un fenomen despre care suntem învățați de mici să îl minimalizăm, „să trecem peste”, dar poate avea efecte foarte grave și nu se vorbește deloc despre aceste efecte care pot merge până la sinucidere sau la părăsirea locului de muncă, cel puțin. 

Momentul declanșat de Viorica Vodă a arătat cât de puțin pregătită este societatea civilă să se confrunte cu fenomenul hărțuirii, de fapt: aplaudă discursul despre „hărțuirea sexuală” pentru că este subiect la modă în Vest, dar neînțelegând complexitatea fenomenului de hărțuire/abuz, ratează cealaltă hărțuire despre care nu doar se vorbea pe scenă, ci se derula chiar sub proprii ochi. Hărțuirea la care mă refer sunt cuvintele adresate mie de Viorica Vodă pe scena Teatrului National Bucuresti, cuvinte ce se înscriu perfect în definiția dată hărțuirii morale, replica ei fiind bine primită doar de cei cu un profil mai mult sau mai puțin asemănător cu al Vioricăi Vodă. „ Da, dar tu erai iubita lui Nae și pe mine m-au confundat cu tine, să știi, și de aia m-au abordat. Sîc!”

Am să fac un scurt rezumat pentru cei care nu știu despre ce este vorba. Pe scena Galei Premiilor Gopo 2022, în momentul în care trebuia să spună câteva cuvinte despre filmul celebrat Filantropica, Viorica Vodă (a jucat în film) a ținut un discurs șoc în fața a 1000 de profesioniști din cinematografie și a altor zeci de mii de spectatori care urmăreau de acasă transmisia în direct. Viorica Vodă a spus: „Am făcut psihoterapie ani de zile din cauza hărțuirii sexuale din sistem.(...). Probabil m-au confundat cu personajul din film, atât de credibilă am fost. (...) Și să joci o curvă îți trebuie talent!”. Imediat după ea, e rândul meu să spun câteva cuvinte despre film. Eu bâjbâi un discurs improvizat după momentul ei, care se încheie cu  „ Îmi pare rău să aud povestea atât de tristă a Vioricăi. Pe mine nu m-au confundat... (clin d’oeil către sală, arătând spre decolteul generos pe care îl aveam)... Înțelegeți, nu?...” Nici nu ajung bine la loc și Viorica Vodă țâșnește la microfon și spune următoarea grosolănie : „Da, dar tu erai iubita lui Nae (Caranfil)  și pe mine m-au confundat cu tine, să știi, și de aia m-au abordat. Sîc!” O descriere mai pe larg se află la finalul articolului.¹¹ 

„Sîc!”... ca și cum am fi fost la grădiniță, într-un joc de copii, nu în fața unor personalități uriașe din profesia noastră. „Sîc”... Și acum simt nevoia să fac un duș după ce rememorez vorbele ei.  În fața grosolăniei nu am răspuns niciodată la fel, mi-a fost imposibil. Mai mult, am încercat să îi găsesc scuze Vioricăi Vodă: poate că înțelesese greșit ce am vrut să spun pentru că mă văzuse din spate, nu văzuse și privirile complice cu sala, poate că nu știa că am fost și căsătorită cu Nae Caranfil, poate că era doar o mică răutate... Cum s-ar spune, mă gândeam că tot eu sunt de vină pentru agresiunea pe care a făcut-o asupra mea - gândire tipică de victimă care mai trecuse prin asemenea situații de bullying, deloc puține de-a lungul carierei mele. Și am ascuns asta, cum fac multe victime, sub râs; se și vede cum spun, din spate, către prezentator, fără pic de sens, absurd, luându-l martor: „Ați văzut, ați văzut”?! 

Replica ei care trimitea acum la o perioadă exactă de timp, filmările la Filantropica, a desăvârșit ce începuse deja discursul ei, făcându-i pe mulți să creadă că i s-a întâmplat ceva teribil pe platourile de filmare de la Filantropica. Putea fi și asta, drept care am așteptat să clarifice Viorica Vodă dacă se referea la așa ceva replica ei. Cum am arătat mai sus, pe data de 7 mai devine clar că nu fusese hărțuită sexual pe platourile de filmare la Filantropica, așadar eu nu aveam nicio legatură cu povestea abuzului ei. 

Din replica ei de pe scenă nu a rămas decât grosolănia agresivă, care ar fi putut trece drept un incident izolat, dacă nu ar fi făcut ce a făcut și la petrecerea de după Gala Premiilor Gopo. E bine de știut însă că legiuitorul include acum până și bârfa și zvonurile răspândite cu scopul de a defăima tot la hărțuire morală. Bine, calomnia e calomnie, are regim separat. Dar nu am fost eu singura țintă a urii ei deversate și acolo, la petrecerea de după Gala Gopo unde nici măcar nu mă aflam, așa cum nu a fost acela singurul moment în care V.V. s-a delectat agresându-i pe ceilalți. Se pare că este cunoscută pentru genul acesta de agresiuni, iar eu habar nu aveam. În notele de subsol aveți o mărturie, exista mult mai multe, despre acest comportament nociv al lui V.V. ¹² 

Viorica Vodă are portretul tipic al hărțuitorului în serie. O postare de a ei de pe facebook, preluată apoi într-un ziar central, scrisă anul trecut cu ocazia zilei naționale a României, tot într-un moment de aniversare ca și la Gala Gopo, relevă un tipar (pattern): toată țara (România), de data asta, a avut ceva cu ea, nu doar sistemul cinematografic către care a arătat cu degetul la Gala Gopo; țara cheltuie cu amanții (o țară imorală) în timp ce ea, o fată naivă din Basarabia, și-a sacrificat frumusețea și tinerețea acestei țări căreia i-a facut doi copii etc.¹³

Ca orice agresor autentic, V.V. se bazează pe faptul ca ceilalți tac, stânjeniți, așa că nu a avut nicio problemă să prezinte o versiune total opusă realității a ce s-a petrecut la petrecerea de după Gala Gopo și a făcut-o tot așa, în fața a zeci de mii de telespectatori, în interviul de la Digi 24, din 7 mai. ¹⁴

Am muncit pentru tot ce am obținut în viață

Îmi este greu să fac ceea ce urmează, dar sunt obligată și pot demonstra fiecare rând. 

Am muncit pentru tot ce am obținut în viață: am intrat printre primii 10 la un liceu de informatică, am intrat cu bursă grad 1 la Politehnică și am abandonat-o după câteva luni, optând pentru Facultatea de Teatru unde am intrat prima, cu bursă de merit, la Actorie. Am rămas cu pasiunea pentru matematică pe care o am și astăzi. La teatrul din Brașov, unde am fost angajată prin concurs, imediat după ce am terminat facultatea, am jucat în cei patru ani de zile cât am fost angajată 11 roluri, majoritatea foarte importante. Erau zile când jucam la sala studio a teatrului și așteptau să termin spectacolul de acolo ca să bată gongul pentru spectacolul de la sala mare. Am avut salariu de merit. Am luat premiul de interpretare feminină pentru rolul din Filantropica. Am început să învăț cum să scriu scenarii, citind cărți de specialitate, și am scris două scenarii care s-au facut filme, filme de lung metraj în care am și jucat, filme care au fost și ele cât au fost: Tache a fost premiat cu argint la un festival de filme de televiziune, iar Un acoperiș deasupra capului a participat la mai multe festivaluri internaționale. Un acoperis deasupra capului vorbea, avant la lettre, despre universul feminin și vulnerabilitate. Apoi, am hotărât că e mai bine să plec departe de București. Eu și soțul meu ne-am făcut o casă la țară. Am stat șase luni de zile în cort, fiind însărcinată cu primul meu copil, muncind la construcția acestei case făcută în regie proprie. 

Acest text este dedicat copiilor mei pentru că Viorica Vodă m-a agresat cu ei de față, știind că sunt și ei în sală și îi vor auzi cuvintele despre mama lor. E dedicat lor ca ei să știe care este atitudinea corectă în fața agresiunii și a unui agresor.

Distanțarea mea față de lumea dură a artei s-a produs și pentru că nu am știut niciodată cum să mă apăr în fața agresorilor și de tipul Vioricăi Vodă, de consecințele lăsate de agresiunile lor în mine. Dar nu voi continua acest lanț, ci le voi spune copiilor mei să se apere și să îi arate cu degetul pe cei care îi agresează într-adevăr. Poate că societatea îi va arăta și ea cu degetul pe acești agresori, apoi, cine știe.

Le-am citit și copiilor articolul despre hărțuirea morală din care am citat, doar acela nu și pe cele scrise de mine, și mi-au spus ce au înțeles din el: „agresivitatea ei față de tine, mamă, se datora faptului că nu este în locul tău”. Pentru a fi în locul meu, continui eu aici, un bun început ar fi să nu le dea altora în cap doar pentru că se simte îndreptățită. 

Așa cum Viorica mi s-a adresat direct atunci, pe scenă, mă voi adresa și eu acum direct ei. 

Viorica Vodă, nici chiar dacă aș fi spus pe scenă că mie nu mi s-a întâmplat ce ți s-a întâmplat ție, nici măcar atunci nu aveai dreptul să comiți o agresiune asupra mea! Fiecare puteam vorbi despre experiențele din viața personală și asta era. Nu ai dreptul să comiți agresiuni asupra oamenilor, înțelegi? Agresiunea fizică și cea verbală sunt agresiuni și nu se pot justifica, la fel cum nu are voie nimeni să agreseze sexual doar pentru că o femeie este îmbrăcată cu o fustă scurtă sau are un decolteu generos.

Nu agresezi pe cineva doar pentru că tu crezi că merită să fie agresat, înțelegi, Viorica Vodă?! 

În concluzie, Viorica Vodă, pentru tot ce am scris mai sus, am acum convingerea că nimeni nu te-a putut și nu te va putea vreodată confunda cu mine! 

Sper ca și alte persoane să își facă curaj și să vorbească despre agresiunile la care au fost supuse de alții ca V.V. sau chiar de către ea.

O ultimă concluzie

Alături de discuția despre hărțuirea sexuală, rămâne o discuție la fel de importantă de purtat în societate și cea despre hărțuirea la locul de muncă a celor care sunt talentați, care obțin recunoaștere pentru că muncesc mult sau poate pentru că sunt dăruiți cu o deschidere față de lume care atrage ca un magnet persoanele cu profil de hărțuitor. Și eu nu vorbesc aici de invidie care, mă rog, e dureroasă oricum pentru cei vulnerabilizați deja de un trecut de abuz, ci despre mizerii spuse ca să umilească, să denigreze, să păteze cariere ale unor oameni împliniți. 

Iar în discuțiile viitoare despre acest gen de abuz, presa ar fi bine să evite să devină tribuna acestor agresori care vor ajunge să creadă că au tot dreptul să continue să agreseze, că au un comportament dezirabil pentru societate sau comunitatea din care fac parte. Acești oameni trebuiesc tratați asemeni oricărui abuzator prin mentinerea unui spațiu sigur între ei și o posibilă porta-voce până când nu fac dovada îndreptării acestui comportament toxic. Viorica Vodă are acum planuri și anunță că se gandește să se implice în educarea copiilor… Incredibil!¹⁵

Cum am făcut și la celelalte articole de pe acest blog, pun aici, în final, trimiteri către momentele/dovezi despre care am scris în articol. O să aveți inclusiv momentul când minte despre anii de psihoterapie¹⁶ și momentul agresării mele¹⁷ .

      

1. Momentele în care V.V. a admis că nu a făcut ani de psihoterapie cum afirmase sunt, în ordine cronologică, în emisiunea lui Măruță și într-un interviu de pe Romania Europa Liberă. Aveți extrasul din emisiunea lui Maruță aici:

2. Citatul din interviul dat de V.V. pe Romania Europa Liberă în care detaliază ce a înțeles ea prin anii de psihoterapie: 24 de ore “Am făcut psihoterapie profesională, nu la psihiatru, unde nu mi-am putut permite onorariile. Vă explic. După ce am trecut prin mai multe experiențe traumatice în meserie, în 2014 m-am înscris la un atelier organizat de Teatrul independent Godot. Se chema 24 Play Hours. Practic, trebuia să realizăm în 24 de ore un spectacol de confesiune. Am ales formula teatru în teatru.” Întreg interviul aici.

3. Momentul de la Digi 24 când V.V. admite că hărțuirea sexuală s-a produs după filmările la Filantropica. Bine, nu se poate abține să nu denigreze filmarea puțin, spunând că a fost o atmosferă de lucru toxică etc, dar, una peste alta, în legatură cu subiectul adus de ea în discuție, hărțuirea sexuală, măcăr a recunoscut că nu a fost hărțuită sexual pe platourile de filmare de la Filantropica.

4. Din cauza paralelei făcute de V.V între fata ei de 20 de ani, vârsta ei la filmare la Filantropica, tot 20 de ani, si hărțuirea sexuală, mulți s-au gandit că poate fata ei este rodul „hărțuirii sexuale” de pe platourile de filmare de la Filantropica. Nu este cazul, tatăl este o persoana din mediul artistic cu care a avut o relatie de durata și despre care puteti citi mai multe din presa de scandal a acelor vremuri căci, fiind vorba de V.V., nu se putea termina fără un scandal public în care numele altei actrițe de succes să fie murdărit.

5. Din nefericire, paralela făcută de V.V, total nefondat și neinspirat, cel puțin, i-a facut nu doar pe oamenii de aiurea să creadă lucruri total false, ci chiar și pe cei care functionează în presa quality i-a făcut să contribuie la răspândirea acestor falsuri. Spre exemplu RFI (Radio France International) a ajuns să preia în finalul unui articol o mizerie de pe facebook, total nefondată, care mînjește munca unei echipe întregi, echipa de la Filantropica. Nu știu dacă RFI va lua în considerare să pună o erată acestui articol, așa cum cere etica jurnalistică. Iată extrasul din articol cu comentariul de pe facebook preluat de RFI: „Sinceritatea Vioricăi Vodă, care a vorbit deschis despre abuzurile sexuale de pe platourile de filmare de la Filantropica, n-a fost apreciată, întâmpinată cu empatie şi aplaudată, ba din contră, a fost cenzurată şi somată să vorbească despre film, nu despre ea şi implicit despre abuzurile trăite pe platou, că de, celebram 20 de ani de la capodoperă nu anii ei de psihoterapie necesari pentru a trece peste traumă. Am ieşit din sală complet scârbită de laşitatea şi complicitatea celor aprox 900 de cineaşti (artişti sensibili de altfel aflaţi ieri în sala mare a Teatrului Naţional. Dragilor, cât o mai ardem aşa? Câte actriţe (şi nu numai!) mai trebuie să clacheze ca să vă re/chestionaţi valorile şi comportamentul ăsta sinistru?”. Întreg articolul aici: https://www.rfi.ro/cultura-145124-marius-manole-ma-bucura-curajul-vioricai-voda-noi-intotdeauna-am-fost-o-breasla-fara

6. Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană  este o replică emblemă a acestui film despre manipulare care este Filantropica.

7. Extras din emisiunea pe care am făcut-o la ProFM, emisiune care a fost și filmată, așa că poate fi urmarită sub formă de podcast:

Emisiunea întreagă poate fi urmărită aici.

8. Sigur că în cabinetul psihoterapeutului, acesta va avea răbdare până când “victima unei hărțuiri” își spune întreaga poveste, chiar dacă poate ajunge la concluzia că se află în fața unei povești inventate, dar nu e cazul societații când o persoană publică alege să îi vorbească despre așa ceva. Este în fișa postului unui psihoterapeut să acorde toată atenția oricărui client până când natura traumei care l-a adus pe acesta în cabinetul lui devine vizibilă. Rolul psihoterapeutului este să asigure clientului său un mediu sigur chiar și atunci când acesta îi spune că este inorog.

9. Un pas curajos va fi ca presa să își asume riscul alături de persoanele intervievate de a spune și numele celor care au comis abuzuri. Chiar cred că nu se poate rezolva o problemă vorbind în general, despre un sistem în general, ci doar dacă apar exemple concrete despre cum este îndepartat un abuzator. Nu toți sunt abuzatori în această profesie și este o greșeală să spunem așa ceva pentru că această informație fiind la fel de falsă ca Toți bărbații sunt porci va duce la două atitudini extreme: ori toți sunt abuzatori, ori nimeni nu mai este abuzator. Eu, spre exemplu, nu am întâlnit în această meserie doar agresori ca Viorica Vodă, am întalnit și oameni de o calitate excepțională, mult mai mulți decât cei care agresau.

Trebuie doar separat grâul de neghină, atâta tot, iar asta se poate face cu nume și prenume.

10. Citatul despre hărțuirea morală la locul de muncă este luat din articolul scris de psihoterapeutul Petruța Gheorghe aici: https://doc.ro/relatii-si-familie/bullyingul-sau-hartuirea-la-locul-de-munca-cum-recunosti-semnele

11. Din cauza că articolul devenea prea lung, am mutat aici, pentru cei care doresc să citească, fragmentul care descrie mai pe larg atmosfera din culise, înainte de a intra cu toții, în lumina reflectoarelor, la Gala Gopo. 

Pe scena Teatrului Național București, în cadrul decernării premiilor Gopo, eveniment anual în industria de film, se celebrează pentru prima oară filme romanești care au făcut istorie. Astfel se celebrează trecerea a 40 de ani peste memorabilul Secvențe al lui Tatos și 20 de ani pentru mai tânărul film, dar la fel de memorabil, Filantropica. Pentru aceasta aniversare au fost invitați actori, realizatori ai acestor pelicule considerate filme eveniment în industria românească de film.

Dupa omagierea filmului Secvențe, la ceva timp, vine și rândul filmului Filantropica. Organizatorii ne aduseseră cam devreme în spate, așa că stăteam în regrupare, nu în culise. Emoții în echipă, ne pupăm, ne imbrățișăm, care mai alb în cap, care mai gras, cu riduri toți, dar strălucitori de emotie. Unii tocmai învinseseră o boală teribilă. Alții nu mai erau printre noi, luaseră moartea pe după umăr cât să îi spună o glumă despre ce țară mică suntem: câteva mese.

Se închină câte un pahar. Aici îl întâlnesc pentru prima oară dupa ani de zile pe Mircea Diaconu. Ultima oară ne văzuserăm în 2006 pe platourile de filmare la Tache, film unde fusesem atât scenarista filmului, cât și actriță. El juca personajul principal, groparul care află că e pe moarte și care își dorește o înmormântare glamour. Îl văd pe Marius Florea Vizante pe care nu îl mai vazusesem de vreo 18 ani de zile. Ne hăhăim împreună - spre deosebire de personajul jucat în film (Simpaticul), în viața reală Vizante face glume foarte bune. Nae zâmbea, dar eu știam că mintea îi este în altă parte, la discursul pe care urma să îl țină pe scenă. 

Viorica nu este acolo, dar oricum noi două ne văzuserăm în sală, aveam locurile una langa alta și fetele noastre stăteau umăr lângă umăr; bine, eu venisem cu toată familia, cei doi copii și soțul, ea doar cu fata ei.  Era cam întunecată. Emoția, m-am gândit. 

Revenim. De data asta suntem toți în culise, în spatele „scenei”. Se apropie momentul intrării noastre în lumina reflectoarelor. Pe scena se interpretează romanța Nu se poate, parte din coloana sonoră a filmului Filantropica. Stau pe scaun lângă Nae și cântăm, din când în când, încetișor, câte un vers din romanța reintrepretată jazz pe scena Teatrului National București. Scrisese scenariul acesta la începutul relației noastre.  Mă întrebase ce cred că ar trebui să scrie: avea doua idei, dintre care una era a Filantropicii. Discutam mult despre scenariu. Nu voiam să joc în film, dar el era convins că trebuie să dau probă, ceea ce s-a și întâmplat. În fine. Suntem din nou în culise. Eu cu Nae cântăm din când în când romanța Nu se poate. Ni se alătură prietenul nostru drag dintotdeauna, Mihnea Mihăilescu, scenograful filmului, cântând și el, chiar puțin mai tare decât noi. Minunat! Un moment care încapsula în el istoria unui film care făcuse istorie. Undeva în dreapta noastră, Viorica poartă o discuție cu Mircea Diaconu, pare și mai întunecată decât în sală.    

Romanța se termină. Numele noastre sunt strigate. Intrăm, pe rând, zâmbind. Și câteva momente mai târziu, în lumina reflectoarelor se întâmplă ce v-am scris la început. 

Viorica Vodă: „Da, dar tu erai iubita lui Nae și pe mine m-au confundat cu tine, să știi, și d-aia m-au abordat! Sîc!” 

12. Iată comentariul Liei Bugnar de pe facebook care clarifică o postare mai veche a ei despre agresiunile unei actrițe abuzatoare, căreia atunci nu îi spunea numele, și despre care și mulți se întrebau stupefiați: “Dar cine este actrița aceasta?!” - Viorica Vodă era.

13. Articolul din Cotidianul, ziar ce a preluat postarea de pe facebook a Vioricăi Vodă din 1 decembrie 2021, prilejuită de Ziua Națională a României și în care puteți observa același pattern: ea e o fată naivă venită din Basarabia, care și-a sacrificat tinerețea și frumusețea în România cea imorală. https://www.cotidianul.ro/mesajul-taios-al-unei-actrite-romania-nu-ai-meritat-tineretea-frumusetea-anilor-mei/ 

Voi repune aici și momentul din emisiunea lui Măruță cu reacția lipsită de empatie a Vioricăi Vodă față de mesajul de susținere cald, delicat, al Danei Rogoz, ea însăși victimă în trecut a hărțuirii. Aici, după ce reacționează cum reacționează, mai și spune în legătură cu faptul ca soțul Danei e regizor că ea nu s-ar căsători cu cineva din meseria asta pentru că cei căsătoriți, care pozează în mari familiști, au abordat-o pe ea. Poate vă amintiți că, de fapt, tatăl fetei ei este cineva din breasla asta. Și tot aici, veți revedea reacția ei față de actrițele talentate. (Le-a recomandat) talentul… zice Maruță, la care ea pufnește ca și cum nu exista, de fapt, din punctul ei de vedere, ci doar cineva care le recomandă pe aceste actrițe. Vă reamintiți cine sunt cei hărțuiți, agresați de un bully, printre alții: cei competenți.

14. Extras din interviul de la Digi24 despre cum a fost primită la petrecerea de după Gala Gopo, deși acolo a agresat o mulțime de femei. Nonșalanta cu care lasă să se înțeleagă că ar fi fost agresată și acolo este tulburătoare ținând cont de comentariul Liei Bugnar pus mai sus și de toți martorii care au fost acolo. Dar pe asta se bazează agresorii, pe tăcerea jenată a victimelor, de aici și lejeritatea cu care susțin opusul realității.

Întreagă emisiune este cea din 7 mai, Jurnal Digi24, a doua parte a emisiunii o are invitată pe ea: https://www.digi24.ro/emisiuni/jurnale/jurnal-ora-18-00-7-mai-3-1931487

15. Viorica Vodă: “Dar vreau să reiau, să găsesc un ONG cu care să facem proiecte de educație pentru elevi. Mi se pare necesar să vorbim cu ei despre sex, mai ales că tânăra generație abordează uneori sexul ca pe un consumabil.” Extras din același articol din Romania Europa Liberă.

16. Link aici către minciuna Vioricăi Vodă: “Am făcut psihoterapie ani de zile pentru hărțuirea sexuală din sistem”

17. Link aici către agresiunea Vioricăi Vodă față de mine.